De ce Paștele e sărbătorit la date diferite?

Paștele, asociat cu Învierea Domnului Isus Hristos, este cea mai importantă sărbătoare creștină. Deși sărbătorită de mii de credincioși în întreaga lume, ea nu cade mereu în aceeași zi. De ce? Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să aruncăm o privire în trecut, peste sute și chiar mii de ani de istorie.

Data Paștelui este determinată de aspecte astronomice, agricole și religioase. Originile acestei sărbători sunt legate de festivitățile mai vechi ale renașterii naturii și ale echinocțiului de primăvară. Cu toate acestea, termenul "Paști", tradus din ebraică ca "Pasah", înseamnă "a trece peste", sugerând ideea că moartea a trecut pe lângă cei credincioși și nu i-a afectat.

Este important de menționat distincția între Paștele evreiesc și Paștele creștin. Paștele evreiesc marchează ieșirea poporului evreu din Egipt și aduce în prim plan eliberarea din sclavie și protecția divină în fața urgiilor egiptene. În special, se celebrează protecția de urgia a zecea, când toți întâii născuți ai egiptenilor au fost uciși, în timp ce casele evreilor au fost ferite prin ungerea ușilor cu sângele mielului pascal (un berbec de un an). Urgia a zecea și ieșirea din Egipt a avut loc în ziua a 14-a a lunii Abib, ulterior denumită Nisan, care coincide cu prima zi de lună plină de la sosirea primăverii și se aliniază cu constelația berbecului.

În fiecare an, ziua de 14 Abib/Nisan cade în diferite zile ale săptămânii, adesea fiind marți, vineri sau alte zile. Abib, tradusă ca "luna primăverii", este menționată în Biblie ca "luna spicelor", referindu-se la perioada în care spicele de orz ajungeau la maturitate și erau pregătite pentru recoltare. În prima duminică de după Paște, evreii mergeau dis-de-dimineață la câmp și culegeau primul snop de orz al anului, pe care îl aduceau la templu pentru a-l închina lui Dumnezeu. Acest act simboliza sfârșitul iernii sau al morții care amenința viața celor fără hrană pe parcursul sezonului rece.

Pe de altă parte, Paștele creștin celebrează moartea și învierea lui Isus Hristos. Totuși, asocierea numelui de Paști cu evenimentul învierii lui Isus este o tradiție, care nu se potrivește cu exactitate conținutului Bibliei. Potrivit Scripturii, în ajunul Paștelui, Isus a luat masa pascală împreună cu ucenicii săi, transformând semnificația pâinii nedospite (azimilor) și a vinului din cadrul mesei, din amintirea ieșirii din Egipt în amintirea morții sale iminente: azima reprezentând trupul său, iar vinul sângele său, întrucât chiar în ziua Paștelui Isus Hristos a murit, salvând întreaga omenire. Astfel, Paștele comemorează moartea lui Isus, sărbătorită de creștini în joia și vinerea dinaintea Paștelui/Învierii, moment care reflectă împărtășania realizată de unii creștini săptămânal sau de alții lunar. Învierea lui Isus a avut loc în a treia zi după Paște, în prima zi a săptămânii, coincizând cu momentul secerării primului rod/snop de orz (pârga) din acel an. Astfel, în mod similar, Isus Hristos este numit de apostolul Pavel "primul rod", sau primul înviat dintre cei morți, pârga celor adormiți, fiind precursorul învierii pe care fiecare creștin o va experimenta ulterior „la rândul cetei lui”.

Calendarul ebraic este unul luni-solar, diferit de cel Iulian/Gregorian utilizat în prezent, care este un calendar solar. Principala diferență constă în faptul că în calendarul lunar, fiecare lună începe atunci când apare luna nouă pe cer, o lună fiind echivalentă cu un ciclu complet de rotație a lunii în jurul Pământului. Acest ciclu are în mod obișnuit aproximativ 29 de zile. În schimb, în calendarul solar, fiecare lună are fie 30, fie 31 de zile și nu se bazează pe fazele lunii de pe cer. Pentru a se asigura că anul ebraic nu rămâne în urmă, evreii adaugă o a 13-a lună o dată la 2-3 ani, pentru a recupera zilele rămase în urmă. Astfel, în calendarul lunar/ebraic, ziua a 14-a a lunii coincide întotdeauna cu ziua în care luna pe cer se află în faza de lună plină. Astfel, data Paștelui/Învierii este fixată de primul Conciliu de la Niceea în 325 d.Hr., ca duminica următoare lunii pline de după echinocțiul de primăvară.

Așadar, Paștele nu are o dată fixă precum Nașterea Domnului, ci e stabilită în duminica după luna plină a echinocțiului de primăvară. În plus, dacă duminica respectivă se suprapune cu Paştele evreiesc, atunci sărbătoarea va fi mutată în duminica următoare.

Înainte de reforma calendarului inițiată de Papa Grigore al XIII-lea în 1582, toți creștinii sărbătoreau Paștele la aceeași dată. Schimbarea a survenit ca urmare a dorinței de a corecta decalajul dintre calendarul iulian, care prezenta o diferență de 13 zile față de calendarul astronomic, și calendarul gregorian, care se alinia mai bine cu realitățile astronomice. Astfel, bisericile ortodoxe au ales să nu modifice sărbătorirea Paștelui și să rămână pe vechiul calendar, în timp ce bisericile catolice au adoptat calendarul gregorian. Acest lucru explică discrepanțele de dată dintre Paștele ortodox și cel catolic în prezent.

Astfel, Paștele ortodox și Paștele catolic au, de obicei, date diferite din cauza utilizării calendarului gregorian (stilul nou) în cazul catolicilor și a calendarului iulian (stilul vechi) în cazul ortodocșilor. Cu toate acestea, există ani în care cele două Paști coincid, datorită intersectării complexe a ciclurilor lunare și solare care guvernează calculul datei Paștelui în ambele tradiții.

Indiferent de data și de stilul după care se sărbătorește Paștele, este important să celebrăm cu adevărat pe Cel ce este viu și adevărul că Hristos a înviat!

Date de contact:

+373 621 45 553

cursuri.biblice.adolescenti@gmail.com