Ce putem învăța din punct de vedere biblic despre războiul recent care se petrece în Yemen?

Houthi își are originile într-o mișcare cunoscută sub numele de "Believing Youth" (Tinerii Credincioși), care a fost fondată în anii 1990 de către un lider religios șiiit. Șiiții sunt ramura minoritară față de ramura sunită majoritară în Islam. Totuși regimurile șiite precum cel din Iran se manifestă mai radical, mai religioase, mai conservatoare, și mai rebele împotriva ordinii internaționale dominată de occidentul secular creștin democrat, și au o ură pronunțată față de SUA și Israel. Din punct de vedere religios, șiiții consideră că conducătorii lor sunt similari Hristoși-lor biblici, adică se trag genealogic din Mohamed și sunt divini, intermediari între Alah și omenire, și se află în așteptarea venirii ultimului descendent din această genealogie divină care va fi un fel de Mesia al lumii islamice care va aduce dreptatea și împărăția musulmană pe întreaga planetă, similar împărăției milenare din creștinism. Mișcarea Houthi a început să își exprime nemulțumirea față de politicile guvernului yemenit și a devenit mai radicală în timp, provocând un război civil. Fiind o mișcare Șiită, Houthi are toată susținerea Iranului, inclusiv financiară și militară și are rolul de a crea probleme occidentului în interesul Iranului fără a implica direct Iranul în război. Astfel, mișcarea Houthi, la fel ca Hamas, Hezbolah ș.a. acționează la comanda Iranului în lupta lor contra Israelului.

 

Yemenul reprezintă regiunea biblic-ului popor al Sabeeni-lor, menționat în cartea lui Iov, Psalmi și cărțile marilor profeți, de cele mai multe ori ca un popor de negustori de lucruri scumpe. Tot din Seba a venit marea regină pentru a vedea faima lui Solomon. Genealogic și etimologic numele de Seba/Saba provine de la numele nepotului lui Ham fiul lui Noe, sau Șeba fiul lui Ioctan nepotul lui Sem, sau Șeba și Dedan fii lui Ioctan, fiul lui Avraam din soția sa Chetura, a cărei urmași au trăit în Arabia de Vest. Iosifus Flavius în cartea sa „Antichități Iudaice” la cap. XV scrie: „După aceea Abraham s-a însurat cu Chetura, care i-a născut şase fii, înzestraţi cu multă putere de muncă şi deşteptăciune: Zambranes, Iazares, Madanes, Medianes, Iosubacus şi Suus. Şi aceştia au avut copii la rândul lor: lui Suus i s-au născut Sabathones şi Dadanes. Acesta i-a zămislit pe Latusimus, Asuris şi Luomes; Madianes, pe Ephas, Ofren, Anochus, Ebidas şi Eldas. Pe toţi aceştia, fii şi nepoţi, Abraham i-a trimis să întemeieze colonii, iar ei au ocupat Trogloditis (ținut de pe coasta de nord a Etiopiei) şi acea parte din Arabia Fericită care se întinde până la Marea Roşie. Zice-se că Ophren a pornit într-o expediţie în Libya (adică în zona nordică a Africii, singura pe care o cunoşteau, de fapt, oamenii antici) pe care a şi cucerit-o, iar nepoţii lui, statornicindu-se acolo, i-au zis ţării Africa, după numele său.”

În orice caz, până și astăzi poporul din regiunea fostului regat Saba se consideră a fi urmașii unui patriarh Ioctan. Limba și religia lor veche era destul de apropiată limbilor și religiilor semitice din perioada lui Avraam. Regatul Seba a fost un centru a comerțului furnizând Imperiului Roman tămâie, smirnă ș.a., romanii numind ținutul lor „Arabia Fericită” datorită fertilității regiunii lor în contrast cu regiunea de deșert a Arabiei. În sec. IV regatul din aceste teritorii a adoptat Iudaismul ca religie de stat pentru aproape o sută de ani. Aceasta a avut ca efect tranziția locuitorilor regiunii date de la politeism (mulțimea idolilor) la monoteism (credința într-un singur D-zeu). În această perioadă, referirile la zeii păgâni au dispărut din inscripțiile regale și din textele de pe clădirile publice și au fost înlocuite cu referiri la o singură zeitate. Inscripțiile în limba Sabeană, și uneori în ebraică, au numit această zeitate Rahman (Milostivul), „Stăpânul Cerurilor și al Pământului”, „Dumnezeul lui Israel” și „Domnul evreilor”. Rugăciunile care invocau binecuvântările lui Rahman asupra „poporului lui Israel” se terminau adesea cu cuvintele ebraice shalom și amin.

Forma de iudaism practicată pare să fi fost oarecum diferită de iudaismul rabinic; de exemplu, inscripțiile găsite nu fac nicio mențiune despre viața de apoi, sugerând că evreii himyariti nu credeau în viața de apoi. Este posibil ca iudaismul himyarit să descindă dintr-o mișcare non-rabinică, cum ar fi saducheii.

După Iudaism, până în sec VII regatul a fost dominat de „creștini” apoi de musulmani.

 

Războiul organizației Houthi din Yemen are importanță pentru noi creștinii în ceea ce privește:

• lupta lor împotriva întoarcerii evreilor în Israel,

• lupta lor împotriva libertăților umane făcând parte din alianța dictatorilor și a regimurilor totalitariste din lume care își terorizează propriile popoare și vor să extindă acest lucru pe întreaga planetă, și

• contribuția lor la creșterea violenței pe pământ în vremurile din urmă.

Totuși, și ei la fel ca Zacheu, fiind fii ai lui Avraam, Noe, Adam și în general – creația lui D-zeu – au nevoie de dragostea noastră și de pocăință pentru ca și mulți dintre ei să fie mântuiți pentru veșnicie.